AUTO¹- Element de compunere însemnând "de la sine", "prin mijloace proprii" si care serveste la formarea unor substantive, adjective si verbe. [Pr.: a-u-] - Din fr. auto-.
Sursă : DEX'98 (2534)  - ana_zecheru

AUTO² 1. S.n. (Fam.) Automobil. 2. Element de compunere însemnând "automobil", "automat" si care serveste la formarea unor substantive. 3. Adj. invar. Care se efectuează cu ajutorul unui automobil, care priveste automobilele. [Pr.: a-u-] - Din fr. auto.
Sursă : DEX'98 (2535)  - ana_zecheru

'AUTO s. v. automobil, masină.
Sursă : Sinonime (172937)  - siveco

'auto s. n., adj. invar. (sil. a-u-)
Sursă : DOR (224984)  - siveco

'AUTO adj. invar. Care ţine de automobil; propriu automobilului. [Sil. a-u-] /<fr. auto
Sursă : NODEX (324186)  - siveco

'AUTO³ s.n. (Fam.) Automobil. // adj. invar. (Despre transporturi, tracţiune etc.) Făcut cu un autovehicul. ♦ De automobil. [Pron. a-u-. / cf. fr., it., germ. auto].
Sursă : DN (362987)  - LauraGellner

'AUTO s.n. (Lit.) Dramă sacră într-un act, întâlnită în Spania si Portugalia în sec. XV. [Pron. a-u-. / < sp., port. auto, cf. lat. auctum - acţiune dramatică].
Sursă : DN (362988)  - LauraGellner